În Statele Unite, două treimi dintre reactoare sunt reactoare cu apă presurizată (PWR), iar restul sunt reactoare cu apă fierbinte (BWR).Într-un reactor cu apă clocotită, prezentat mai sus, apa este lăsată să fiarbă în abur și apoi este trimisă printr-o turbină pentru a produce energie electrică.
În reactoarele cu apă sub presiune, miezul de apă este menținut sub presiune și nu se lasă să fiarbă.Căldura este transferată în apă în afara miezului cu un schimbător de căldură (numit și generator de abur), fierbând apa din exterior, generând abur și alimentează o turbină.În reactoarele cu apă sub presiune, apa care este fiartă este separată de procesul de fisiune și, prin urmare, nu devine radioactivă.
După ce aburul este folosit pentru a alimenta turbina, acesta este răcit pentru a-l face să se condenseze înapoi în apă.Unele plante folosesc apa din râuri, lacuri sau ocean pentru a răci aburul, în timp ce altele folosesc turnuri de răcire înalte.Turnurile de răcire în formă de clepsidră sunt reperul familiar al multor centrale nucleare.Pentru fiecare unitate de energie electrică produsă de o centrală nucleară, aproximativ două unități de căldură reziduală sunt respinse în mediu.
Dimensiunile centralelor nucleare comerciale variază de la aproximativ 60 de megawați pentru prima generație de centrale la începutul anilor 1960, până la peste 1000 de megawați.Multe instalații conțin mai mult de un reactor.Uzina Palo Verde din Arizona, de exemplu, este formată din trei reactoare separate, fiecare cu o capacitate de 1.334 de megawați.
Unele modele de reactoare străine folosesc alți agenți de răcire decât apa pentru a transporta căldura de fisiune departe de miez.Reactoarele canadiene folosesc apă încărcată cu deuteriu (numită „apă grea”), în timp ce altele sunt răcite cu gaz.O fabrică din Colorado, acum închisă definitiv, a folosit gaz heliu ca agent de răcire (numit reactor răcit cu gaz la temperatură înaltă).Câteva plante folosesc metal lichid sau sodiu.
Ora postării: 11-11-2022