Tipuri de radiații Radiații neionizante
Câteva exemple de radiații neionizante sunt lumina vizibilă, undele radio și microundele (Infografic: Adriana Vargas/IAEA)
Radiațiile neionizante sunt radiații cu energie mai mică, care nu sunt suficient de energice pentru a desprinde electronii de atomi sau molecule, fie în materie, fie în organisme vii. Cu toate acestea, energia lor poate face ca acele molecule să vibreze și astfel să producă căldură. Acesta este, de exemplu, modul în care funcționează cuptoarele cu microunde.
Pentru majoritatea oamenilor, radiațiile neionizante nu prezintă un risc pentru sănătatea lor. Cu toate acestea, lucrătorii care sunt în contact regulat cu anumite surse de radiații neionizante pot avea nevoie de măsuri speciale pentru a se proteja, de exemplu, de căldura produsă.
Alte exemple de radiații neionizante includ undele radio și lumina vizibilă. Lumina vizibilă este un tip de radiație neionizantă pe care ochiul uman o poate percepe. Iar undele radio sunt un tip de radiație neionizantă invizibilă pentru ochii și alte simțuri, dar care poate fi decodificată de radiourile tradiționale.
Radiații ionizante
Câteva exemple de radiații ionizante includ unele tipuri de tratamente pentru cancer care utilizează raze gamma, razele X și radiațiile emise de materialele radioactive utilizate în centralele nucleare (Infografic: Adriana Vargas/IAEA)
Radiația ionizantă este un tip de radiație cu o energie care poate desprinde electroni de atomi sau molecule, provocând modificări la nivel atomic atunci când interacționează cu materia, inclusiv cu organismele vii. Astfel de modificări implică de obicei producerea de ioni (atomi sau molecule încărcate electric) - de unde și termenul de „radiație ionizantă”.
În doze mari, radiațiile ionizante pot deteriora celulele sau organele din corpul nostru sau chiar pot provoca moartea. În utilizările și dozele corecte și cu măsurile de protecție necesare, acest tip de radiații are numeroase utilizări benefice, cum ar fi în producția de energie, în industrie, în cercetare și în diagnosticarea și tratamentul medical al diferitelor boli, cum ar fi cancerul. Deși reglementarea utilizării surselor de radiații și a radioprotecției sunt responsabilitatea națională, AIEA oferă sprijin legiuitorilor și autorităților de reglementare printr-un sistem cuprinzător de standarde internaționale de siguranță care vizează protejarea lucrătorilor și pacienților, precum și a publicului și a mediului înconjurător de efectele potențial nocive ale radiațiilor ionizante.
Radiațiile neionizante și cele ionizante au lungimi de undă diferite, care sunt direct legate de energia lor. (Infografic: Adriana Vargas/IAEA).
Știința din spatele dezintegrării radioactive și a radiațiilor rezultate
Procesul prin care un atom radioactiv devine mai stabil prin eliberarea de particule și energie se numește „dezintegrare radioactivă”. (Infografic: Adriana Vargas/IAEA)
Radiațiile ionizante pot proveni, de exemplu, dinatomi instabili (radioactivi)pe măsură ce trec într-o stare mai stabilă în timp ce eliberează energie.
Majoritatea atomilor de pe Pământ sunt stabili, în principal datorită unei compoziții echilibrate și stabile de particule (neutroni și protoni) în centrul (sau nucleul) lor. Cu toate acestea, în cazul unor tipuri de atomi instabili, compoziția numărului de protoni și neutroni din nucleul lor nu le permite să mențină aceste particule împreună. Astfel de atomi instabili sunt numiți „atomi radioactivi”. Când atomii radioactivi se dezintegrează, aceștia eliberează energie sub formă de radiații ionizante (de exemplu, particule alfa, particule beta, raze gamma sau neutroni), care, atunci când sunt valorificate și utilizate în siguranță, pot produce diverse beneficii.
Data publicării: 11 noiembrie 2022