Tipuri de radiații Radiații neionizante
Câteva exemple de radiații neionizante sunt lumina vizibilă, undele radio și microundele (Infografic: Adriana Vargas/IAEA)
Radiațiile neionizante sunt radiații cu energie mai mică, care nu sunt suficient de energetice pentru a desprinde electronii din atomi sau molecule, fie în materie sau în organismele vii.Cu toate acestea, energia sa poate face ca acele molecule să vibreze și astfel să producă căldură.Acesta este, de exemplu, modul în care funcționează cuptoarele cu microunde.
Pentru majoritatea oamenilor, radiațiile neionizante nu prezintă un risc pentru sănătatea lor.Cu toate acestea, lucrătorii care sunt în contact regulat cu unele surse de radiații neionizante pot avea nevoie de măsuri speciale pentru a se proteja de, de exemplu, căldura produsă.
Alte exemple de radiații neionizante includ undele radio și lumina vizibilă.Lumina vizibilă este un tip de radiație neionizantă pe care ochiul uman o poate percepe.Iar undele radio sunt un tip de radiație neionizantă care este invizibilă pentru ochi și alte simțuri, dar care poate fi decodificată de radiourile tradiționale.
Radiații ionizante
Câteva exemple de radiații ionizante includ unele tipuri de tratamente împotriva cancerului folosind raze gamma, razele X și radiațiile emise de materialele radioactive utilizate în centralele nucleare (Infografic: Adriana Vargas/IAEA)
Radiația ionizantă este un tip de radiație cu o astfel de energie încât poate detașa electronii din atomi sau molecule, ceea ce provoacă modificări la nivel atomic atunci când interacționează cu materia, inclusiv cu organismele vii.Astfel de modificări implică de obicei producerea de ioni (atomi sau molecule încărcate electric) – de unde și termenul de radiație „ionizantă”.
În doze mari, radiațiile ionizante pot deteriora celulele sau organele din corpul nostru sau chiar pot provoca moartea.În utilizările și dozele corecte și cu măsurile de protecție necesare, acest tip de radiații are multe întrebuințări benefice, precum în producerea de energie, în industrie, în cercetare și în diagnosticarea medicală și tratamentul diferitelor boli, precum cancerul.În timp ce reglementarea utilizării surselor de radiații și protecția împotriva radiațiilor sunt responsabilitate națională, AIEA oferă sprijin legiuitorilor și autorităților de reglementare printr-un sistem cuprinzător de standarde internaționale de siguranță care vizează protejarea lucrătorilor și pacienților, precum și a membrilor publicului și a mediului de potențialele efectele nocive ale radiațiilor ionizante.
Radiațiile neionizante și ionizante au lungimi de undă diferite, care se referă direct la energia sa.(Infografic: Adriana Vargas/AIEA).
Știința din spatele dezintegrarii radioactive și a radiațiilor rezultate
Procesul prin care un atom radioactiv devine mai stabil prin eliberarea de particule și energie se numește „desintegrare radioactivă”.(Infografic: Adriana Vargas/AIEA)
Radiațiile ionizante pot proveni, de exemplu, de laatomi instabili (radioactivi).deoarece trec într-o stare mai stabilă în timp ce eliberează energie.
Majoritatea atomilor de pe Pământ sunt stabili, în principal datorită unei compoziții echilibrate și stabile a particulelor (neutroni și protoni) în centrul lor (sau nucleul).Cu toate acestea, în unele tipuri de atomi instabili, compoziția numărului de protoni și neutroni din nucleul lor nu le permite să țină acele particule împreună.Astfel de atomi instabili sunt numiți „atomi radioactivi”.Când atomii radioactivi se descompun, ei eliberează energie sub formă de radiații ionizante (de exemplu particule alfa, particule beta, raze gamma sau neutroni), care, atunci când sunt valorificate și utilizate în siguranță, pot produce diverse beneficii.
Ora postării: 11-11-2022